Două lentile și o primă zi de școală

Scriu azi, în duminica dinaintea detunării bombei ce înseamnă o dorință ce doarme de vreun an și ceva. Iat-o aici, lângă mine, la un somn distanță, cum mă chinuie de nu mai pot neștiind cine-mi sunt elevii, cine le sunt părinții, cine-mi sunt colegii din cancelarie, toate situațiile administrative de rezolvat, planificări anuale, condici, orare, ș.a.m.d.

Citește în continuare „Două lentile și o primă zi de școală”

Suntem 42 și pregătiți de un altfel de septembrie. Despre săptămâna a 6-a

Se înnoptase. Cerul clar, plin de stele, te îndemna curajos la visare. Nici nu ai fi avut ce să faci altceva dacă ai fi stat întins pe asfaltul călduț și ai fi auzit acele sunete care se ambiționau puternic să te scoată din lumea ta și să te ducă pe undeva, pe la ocean. Sau prin inima vreunui trib african.

Citește în continuare „Suntem 42 și pregătiți de un altfel de septembrie. Despre săptămâna a 6-a”

„Ai spart oalele și-ai mâncat sarmalele” – săptămâna a 5-a

 

 

Aseară, pe când încercam să răsfoiesc împrejurimile după vreo introducere în articolul despre săptămâna 5, am auzit un puști care striga cu toată puterea „Ai spart oalele și-ai mâncat sarmalele”. Am pufnit în sinea mea la gândul că nu a trecut prea mult timp de când îmi întindeam corzile vocale pe strada copilăriei mele strigând același lucru. Și nu a durat decât câteva secunde până să-mi dau seama că nu mai știam care îi era semnificația.

Citește în continuare „„Ai spart oalele și-ai mâncat sarmalele” – săptămâna a 5-a”

Comunitate? Da. În multe feluri – săptămâna 4

Săptămâna 4 a fost atipică… în multe feluri. Mi-e al naibii de greu să scriu toate prin câte am trecut săptămâna asta din două motive: câțiva dintre profi joacă fotbal pe terenul spre care dă geamul meu și le aud glumele, aplauzele și țipetele (chiar acum, în timp ce scriu, și-au făcut un strigăt de echipă), iar al doilea motiv este că ziua de azi a întrecut orice altă zi din ultimele 4 săptămâni. Dar mă străduiesc să-l termin înainte de a mai apărea zile care să-mi umbrească tot ce am adunat până acum, fiindcă se arată multe la orizont.

Citește în continuare „Comunitate? Da. În multe feluri – săptămâna 4”

Și profii știu să se joace. Săptămâna a 3-a

Era 4 iulie, ora 9:00. Ne întâlniserăm cu toții, tot staff-ul Teach for Romania și toți noii profesori cooptați în generația a treia. Vorbeam despre ce înseamnă provocarea asta, de a sta în training timp de 40 de zile, 9 ore pe zi. Deodată, 40 apărea ca o nouă cifră pentru mine; mă obișnuisem cu ideea de 6 săptămâni de training și le vizualizasem pe calendar, însă nu calculasem niciodată că, de fapt, sunt 40 de zile. Părea mai mult, mai greu și mai înfricoșător.

Citește în continuare „Și profii știu să se joace. Săptămâna a 3-a”

Devenim profesori. Se simte – Săptămâna 2

Opriți timpul ăsta, a luat viteză! Ultimele 7 zile au trecut ca un vis. Zboară, așa, pur și simplu, precum ar zbura praful de stele în mintea mea (la 8 dimineața, la micul dejun, profii Teach au suficientă energie să povestească despre astronomie, praf de stele și compoziția chimică a omului; încă nu am devenit lunatică).

Citește în continuare „Devenim profesori. Se simte – Săptămâna 2”

7 zile de Teach for Romania. Profii rezistă.

Staff-ul rezistă. Cu toții rezistăm. La urma urmei, cred că nici nu ar trebui să ne alarmăm după doar 7 zile (și nici nu îmi vine să cred că sunt doar 7, sincer!), însă am auzit povești de anul trecut când, prin săptămâna a doua, profesorii Generației II nu mai rezistau, așa că dormeau câte 15 minute în pauza de prânz. La un moment dat am auzit că au cerut unui trainer să le ofere 15 minute de somn; noi, deci, încă suntem fericiți.

Citește în continuare „7 zile de Teach for Romania. Profii rezistă.”