EKG de începuturi

Ora 21:30, pe lângă o biserică de la Unirii unde poposesc, de obicei, foarte mulți cerșetori. Mergeam cu capul în jos, uitându-mă la vârfurile tenișilor și gândindu-mă câte lucruri mai am de făcut, cum să gestionez conflictele dintre copii… că nu sunt suficient de bună sau că n-o să-mi iasă niciodată acest proces numit Teaching. 

Îmi simțeam umerii lăsați de la greutatea vinovăției că am ieșit în oraș când mai aveam atâtea de făcut. Și atunci… a apărut.

Un bărbat pe la 30 de ani, mic de statură, într-o geacă sport albă cu negru, murdar, țopăia pe stradă cu o bancnotă de 1 RON fluturându-i în mână. Zicea, parcă melodic: „Doamne-ți mulțumesc, sunt bogat, sunt cel mai bogat!” (și bis). Zâmbea cu gura până la urechi (atât cât să observ prezența sporadică a unor dinți) și, din cele 2-3 secunde în care am putut să-l studiez (fiindcă avea mare viteză în țopăială, vă spun!) am primit așa, o auto-palmă. Una care mi-a înroșit urechea și mi-a lăsat în ecou o voce: „Bucură-te de pașii mărunți.”

 

Începuturi…

Am luat în piept multe începuturi. În toate la care mă pot gândi găsesc acest tipar de EKG emoțional, dar în niciunul nu mi s-a arătat o asemenea amplitudine. E diferit, nu mai e despre mine și adaptarea mea la stări de fapt sau proceduri… ci e despre a ne adapta toți unii la alții, eu și elevii mei.

Dacă se întreba cineva… Eu răspund oricum. Dintre toate profesiile pe care le-am încercat (și-am numărat vreo 7-8 până acum), asta-i cea mai grea. E despre a testa singurătatea la catedră în acel context zilnic, despre a intra în plin în birocrația din învățământ și poveștile cu monștrii documentelor și despre a nu avea pe altcineva care să-ți ajute la sugestii despre fiecare copil în parte. Nu, e la tine întreaga muncă.

Tot la tine în brațe e descoperirea în timp cât mai scurt a înclinațiilor copiilor, a cunoștințelor propriu-zise comparativ cu cele așteptate la vârsta lor… Dar și la a le verifica mindset-ul, valorile, identitatea și modelele de viață.

 

#Descoperindcopiii

Două săptămâni, din care vreo treizeci și ceva de ore împreună. Două duminici în care s-a strâns câte un ghem de emoții în stomac pentru următoarea zi, următoarea săptămână. E, cumva, nedefinită originea lui și îl simt chiar acum în mijlocul stomacului.

Două săptămâni în care, refuzând din inerția culturii Teach for Romania să stabilesc nivelul copiilor la materiile de bază pe fondul unor hârtii, ne-am jucat, am desenat și am vorbit. Tot Teach for Romania ne-a învățat să facem o evaluare holistică a fiecărui copil, integrând cunoștințele (într-un procent foarte mic) cu tot ce ține de comportament: cooperare, creativitate, gândire critică, inteligență emoțională, inițiativă, perseverență, „îmi pasă”, stimă de sine, orientare spre învățare continuă, integritate, autenticitate, echilibru, simțul apartenenței, tradiției, plan de carieră, voluntariat și implicare în comunitate.

20160925_222422

 

Chiar acum poposește în laptopul meu un document Excel cu 25 de pagini, una pentru fiecare copil, care conține observațiile mele și rezultatele la diverse activități. Mai urmează doar să le dau câte o notă pe fiecare arie mai sus menționată, să calculez cele 3 puncte forte ale fiecărui copil, cele 3 puncte de îmbunătățit și strategia de îmbunătățire. S-o țin minte șiii… s-o aplicăm împreună :).

 

Dopurile de plută ale meseriei de învățător

Dimineața. Nodul obișnuit din stomac atunci când cobor din tren și merg spre școală. Ca să ajung până la intrarea în curtea școlii, o ocolesc de-a-ntregul. De FIECARE dată e un copil care mă observă din curtea școlii și strigă: „Doamnaaaaa”. Deodată, toți copiii vin spre mine buluc și mă îmbrățișează. Încă-s micuți, reușesc să-mi păstrez echilibrul. Curând nu sunt sigură că voi mai putea. Ăsta-i unul dintre dopurile de plută care mă scoate din bezna oceanului în care sunt.

Dacă n-ar fi ele, un debutant ca mine s-ar afunda la infinit. Iar secretul… Ei bine, e să fii tu, ca învățător, deschis la iubire, căci copiii oferă iubire oricui are disponibilitatea de a o primi de la ei și, eventual, de a o aprecia și returna. Se pare că am creat o cultură întreagă în jurul felicitărilor de la copii, care încep să vină câte 7-8 pe zi.

20160925_222639.jpg

 

A, și mai sunt acele momente în care copiii nu vin la tine să îți spună „Doamnaaaaa, X m-a înjurat, mi-a spus fbejkfhnefo (a se citi ceva foaaarte specific)”, ci vin să te îmbrățișeze și să-ți spună la ureche „Vă iubesc, doamna”.

Sau mai e câte o revelație cu privire la câte un copil. De pildă, ideea mea pentru a testa sentimentul de apartenență a fost de a-i pune să-și deseneze familia așa cum și-o imaginează ei și, în cazul unuia dintre copii, a desenat doar o mamă și un tată. Numai că, acolo unde inițial voia să numească primul personaj ca pe el, copilul (vezi acel „M”), l-a numit „tata”. Deodată, eu știind și că tatăl nu mai e, m-am luminat; nu e un tată acolo, ci un copil, M., care și-a asumat rolul de tată în familie.

20160925_224928

 

 

Povești

Nu mi s-a întâmplat de puține ori în astea două săptămâni să întâlnesc oameni cu care mă cunosc și să nu mă întrebe „cum e?”, iar eu să rămân complet mută. Și asta nu fiindcă n-aș avea povești, ci pentru că am prea multe și nu știu de unde să-ncep.

Pe lângă ale mele, mă fascinează să ascult poveștile colegilor mei. Am auzit de copil a cărui mamă e căutată de Interpol de doi ani, de copii în fața cărora părinții fac „gimnastică” atunci când vin de la școală, copii care se luptă fiindcă familiile lor sunt „în război”… Și povești în care violența fizică și lipsa banilor nu mai înseamnă nimic ieșit din comun.

 

Românie, mai avem mult de lucru la tine!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s