Două lentile și o primă zi de școală

Scriu azi, în duminica dinaintea detunării bombei ce înseamnă o dorință ce doarme de vreun an și ceva. Iat-o aici, lângă mine, la un somn distanță, cum mă chinuie de nu mai pot neștiind cine-mi sunt elevii, cine le sunt părinții, cine-mi sunt colegii din cancelarie, toate situațiile administrative de rezolvat, planificări anuale, condici, orare, ș.a.m.d.

Iată-mă aici. Mă gândesc la ziua asta de câteva luni, la atitudinea pe care s-o port cu mine, la prezentarea pe care să o fac (și dacă să le spun de prima dată părinților că am 22 de ani sau să amân momentul că m-ar crede prea crudă pentru a le învăța copiii), la cum mă vor accepta copiii, cum mă vor trata părinții ș.a.m.d.

Și iată-mă. Trecută prin examenul de suplinitori care m-a chinuit mai tare decât licența, care nu am simțit că testează conținut relevant pentru un profesor bun, care m-a trecut prin literatura de bacalaureat și… m-a chinuit și el, în somnul dinaintea lui, care nu voia nicicum s-apară. Inima nu mă lăsa să dorm; era nehotărâtă și ea… se agita pentru examen, dar mai ales pentru că examenul era ultima treaptă înainte de această primă zi. Am băut ceai de levănțică, am făcut yoga, am ascultat sunete de ploaie, iar inima tot bătea. Am ajuns să mă mângâi în zona inimii și să spun șoptit, pe la 2 noaptea: „te rog, inimă, lasă-mă să dorm”.

Iată, deci. Mai tare decât orice, mă chinuie ideea unei nepotriviri metodologice, care parcă vrea să pună bețe în roate unor novici în sistem, ca mine. Am aflat care mi-e școala abia vineri, iar clasa căreia o să-i fiu învățătoare am aflat-o printr-un mare noroc: distribuirea posturilor de la Inspectoratul Școlar Județean Călărași s-a făcut foarte, FOARTE rapid, așa că am apucat să parcurg cu colegii mei drumul din Călărași până în satul Gălbinași (o oră și jumătate, aproximativ) și să o prind pe doamna directoare. 🙂

Iată și niște scrisori pentru părinți, niște teme pentru părinți, niște planuri pentru câteva zile, niște descriptori de performanță deja formulați și ceva idei de evaluare a copiilor. E un haos cumva ordonat; știu care-i suita deja gândită de evenimente în capul meu, dar se ambiționează să nu iasă prea ordonat de acolo și să se aștearnă la fel pe foaie. Și spun… iată și un haos de idei pe o mulțime de foi împrejurul meu. Și speranța că se vor așeza mâine, când voi fi întâlnit copiii.

Și… iată-mă cu o căruță de temeri pentru mâine care stau la loc de cinste în centrul gândurilor mele, dar pe care încerc să le evapor rapid cu o mână și să-mi amintesc ce ne învăța Corina Puiu: „atunci când intri în clasă, nu uita să fii demn, să-ți porți paharul de șampanie cum trebuie”. Paharul de șampanie. Paharul de șampanie. Cu el mă duc la somn, cu speranța că inima o să-mi asculte de data asta.

dsc_0019
Mic mesaj motivațional ce-mi poposește pe o jumătate din perete.

Luni, 12 septembrie.

Ora 9. Am intrat în curtea școlii. O mare de copii și ceva părinți, un zumzet agitat… sau așa-l vedeam eu, că eram eu cea agitată. Mă gândeam că nu a trecut prea mult timp de când avusesem și eu asemenea începuturi: bentiță pe cap, flori în mână, ghiozdănel. Iar acum eram pe cealaltă parte; ceva nou. Mergeam glonț spre cancelarie și treceam printre ei cu o oarecare emoție pentru ce urmează; care erau elevii mei din marea aceea de oameni? Cine vor fi părinții cu care voi lucra în continuare? Emoții. Am auzit și vreo două fetițe chicotind pe seama înălțimii mele. Râdeam și eu în sinea mea; cred că nu era om mai înalt ca mine în acea școală, în acel moment :).

După cuvântul doamnei directoare, o bunică, de mână cu un băiețel, au venit cu cel mai cald zâmbet posibil să mă întrebe dacă eu sunt noua învățătoare. „Dacă sunteți de la clasa a II-a C, da.” Ni s-a mai alăturat o fetiță cu mămica ei care s-au prins că eu voi fi noua achiziție a clasei și s-au oferit să mă conducă în sala noastră.

Am fost foarte surprinsă. Mă așteptam să fiu respinsă și de părinți, și de copii. Povestea clasei lor este că a aparținut unei alte învățătoare Teach for Romania, care a reușit să lucreze foarte bine cu ei => un atașament puternic al copiilor de ea. Au aflat că nu va mai fi ea învățătoarea lor abia ieri. În mintea mea, asta mă punea pe mine într-o lumină de intrus care nu se va ridica la nivelul așteptărilor niciunora dintre ei, părinți sau copii.

Am ajuns, așadar, în clasă. S-a umplut sala de copii și părinți sau frați mai mari. Toți voiau să o cunoască pe noua domnișoară învățătoare. Mă așteptam la ironii sau priviri pe sub sprâncene; dar nu. Toți oamenii au venit cu inimile deschise și m-au primit cum se cuvinte.

Știți tradiția cu buchetele de flori? Deși prefer să primesc o scrisoare sinceră sau câteva cuvinte frumoase în locul lor și să le las să trăiască, ele au fost astăzi (pentru mine) un fel de „avem încredere în tine” și „te primim printre noi”. Fiecare copil care venea la mine cu floricele era un ++ pentru încrederea mea, în astă primă zi.

Am fost pregătită. Spuneam mai sus de scrisori pentru părinți; le-am trimis o scrisoare cu așteptările mele de la ei și le-am dat temă să îmi scrie înapoi o scrisoare în care să îmi povestească despre copiii lor. Sunt multe lucruri de aflat de aici 🙂

Le-am cerut acordul verbal (momentan) de a face poze cu copiii și a le folosi pe internet. Cu mândrie în glas au răspuns la unison că „Da, nu e nicio problemă”. Iată-ne, deci.

dsc_0020

Credeam că voi fi respinsă de copii, dar m-au surprins într-un mare fel când mi-au spus că semăn cu domnișoara Alexandra. Sau că vorbesc la fel ca ea. M-au îmbrățișat câțiva dintre ei. M-au întrebat câți ani am și le-am spus că vor afla mâine, într-o activitate pe care le-am pregătit-o. Mi-au spus că le place de mine.

Și, mai mult decât atât, am trecut testul părinților :). Mi-au spus că „nu se îndoiesc deloc că vom comunica bine”. Sau că „mă așteaptă pe la ei”. Sau că se bucură că sunt tot din Teach și că voi putea comunica în continuare cu Alexandra.

Și, cu tot entuziasmul primei zile, iată că vine un mesaj de la o fetiță de 13 ani, colegă de-a soră-mii.

screenshot_2016-09-12-16-19-10

 

Unde puteam să cer eu un început de an mai fain? 🙂

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s