Village-break. O altă opțiune de definire a frumosului

Nu, nu e vreun nou produs turistic care să vândă România corporatiștilor din zonă. Oricum nu l-ar cumpăra; sună mai bine un weekend la Praga decât un weekend la sat, oricare i-ar fi numele. Dar, totuși, dacă ar fi un produs turistic, în mod sigur ar trebui să se-ntindă pe o mai mare perioadă și nu pe un singur weekend. La sat nu găsești muzee, cluburi, mall-uri pe care să le vizitezi într-o zi sau două. Nu, aici găsești oameni, iar frumusețea stă în povești.

În momentul ăsta sunt la nivel de descoperire. Nu-s un „agent” experimentat care să recomande din călătoriile proprii, ci din alte povești, la rându-mi. Teach for Romania m-a trimis pe ici, pe colo și m-a ghidat printr-o călătorie cu mine însămi căci, înainte să descopăr comorile de prin zonele în care activează Teach, trebuie să le descopăr pe-ale mele și să le coroborez cu ce voi primi mai departe.

Să-ncepem, deci. Povestea mea a început acum 5 luni. Am început să caut opțiuni prin care să-mi schimb macazul și să mă-ndrept spre educație, fiindcă eu aparțin de copii și copiii de mine. Nu mă fericea absolut niciuna dintre opțiunile care-mi apăruseră la orizont. Cu chiu, cu vai, am zis că din toamnă mă voi înscrie la modulul psihopedagogic. Și tocmai când mă obișnuisem cu ideea, dragul meu Facebook mi-a trimis un eveniment organizat de Teach for Romania.

Am fost la eveniment cu maximă curiozitate. I-am cunoscut. Mi-a plăcut tot ce-am auzit despre program, misiune, valori, reușite, alți profesori, opțiuni după finalizarea programului, ș.a.m.d. Acum 3 luni, deci, această opțiune era un bobocel în mintea mea. Când am dileme de genul ăsta mă închid în casă și analizez totul, așa că mi-am petrecut revelionul singură, în camera mea, gândindu-mă dacă e cea mai bună opțiune să renunț la tot ce știu și să mă arunc în gol.

Decizia a venit ca un meteorit. Am început anul 2016 cu multă energie și cu un nou mindset (asta mi-era și intenția atunci când am ales să îmi analizez opțiunile în noaptea dintre ani). Am și scris un prim articol anunțând că anul ăsta va fi unul colosal pentru mine și pentru viitorul meu, dar nimeni nu știa că mă refer la un nou drum. Câteva săptămâni mai târziu, am anunțat.

Experiența mea de până acum cu Teach for Romania a fost extrem, extrem de plăcută. Am văzut că sunt o mână de oameni care administrează programul ăsta cu un potențial enorm, iar fiecare dintre ei emană profesionalism prin toți porii, dar un soi de profesionalism proaspăt, jovial, care e în acord cu principiile pe care le avem noi, cei care am aderat la această misiune, despre educație.

A-nceput cu un Centru de Evaluare, într-o zi de miercuri. Ne-au anunțat că trebuie să ne alegem o materie și ciclul pentru care preferăm să predăm în continuare și, în funcție de asta, să simulăm o lecție la clasa a IV-a sau a VI-a. Aspiranții, tineri în trup și minte, au adus niște lecții care ar fi făcut școala să-mi fie un Romeo dacă i-aș fi avut profesori. Deși adusesem și eu un filmuleț jucăuș, m-am simțit mică-mititică în scaun pe lângă performanțele celorlalți. Deja începusem să-mi temperez entuziasmul cu care începusem anul, fiindcă nu mă mai simțeam ca o lebădă grațioasă, ci precum cea mai urâtă rățușcă și vedeam posibilitatea ca visul ăla ce s-a născut să n-aibă vreo șansă să se metamorfozeze în realitate.

A urmat interviul. Am vorbit despre mine, despre afinitățile mele cu educația, cu copiii. Mă simțeam din ce în ce mai mică și din ce în ce mai urâtă (rățușcă, nu altceva). Atunci când John m-a întrebat cum mă simt față de ideea de a intra în clasă sub titlul de profesor, i-am răspuns cu cea mai mare sinceritate: speriată. Eram sinceră și când i-am spus că sunt un om introvertit, care are nevoie de spațiu pentru analiză și auto-analiză, deși am simțit că nu a fost prea bine.

Tot în interviu ne-am și jucat puțin. Pe roluri. Eu eram profesoara, Lexie era, pe rând, altă profesoară și o elevă. Am fost pusă în situații din realitatea profesorilor actuali din sistem, la care nu apucasem să mă gândesc. De pildă, cum să conving eu o fată de 14 ani să nu se căsătorească… cum?

Sunt aici și scriu, deci se pare c-a fost bine. M-au analizat holistic, după principii, valori și afinități cu misiunea Teach for Romania și m-am potrivit în peisaj. De atunci și până azi am cunoscut câțiva profesori, am vizitat o școală, am vorbit constant cu staff-ul și… am primit propunerea să mai scriu și aici.

Vă spuneam de poveștile oamenilor care merită să le oferim urechile noastre pentru câteva clipe. Nu e nevoie să cumperi bilete de avion ca să ajungi să observi diferențe culturale; ele stau fix sub nasul nostru și adesea nu suntem în stare să le-nțelegem pe-astea. De pildă, unul dintre profesorii de la o școală din sat era trist nevoie mare când l-am cunoscut, fiindcă tocmai pierduse o fetiță. M-am speriat inițial când am auzit formularea asta. Dar apoi vine și povestea: fetița a fost luată de părinții băiatului cu care ar fi avut experiențe sexuale, iar cultura rromilor impune ca fata să-i devină „soție” și să renunțe la școală pentru a-l îngriji cum face o soție. La momentul acela, respectivul profesor nu avea pârghii și nici idei de cum ar putea gestiona situația. Astăzi nu știu cum a mai rămas.

Altă situație, de exemplu, în care am observat o bunică foarte severă cu un băiețel, m-a împins s-o judec în mintea mea, spunându-mi că acel copil va deveni foarte dependent de ea și fără inițiativă, deși îl observasem ca fiind unul dintre cei mai isteți copii de vârsta lui pe care i-am cunoscut. Dar povestea din spate era revelatoare… acea bunică își pierduse fiica (mama băiatului), care căzuse pradă unor preocupări neortodoxe și, astfel, încerca să îl ajute pe nepot să urmeze un drum mai dezirabil.

După mine, programul nu este numai despre copii, ci este despre povești… a le înțelege și a le utiliza întru sculptarea personalității copiilor prin prisma experiențelor din familie și/sau comunitate. Eu am ales, deci, cea mai entuziasmantă călătorie în care plec: un Village-Break de doi ani și biletele îmi arată că ajung la destinație prin septembrie. O să vă scriu!

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s