Neputință?

6017af1a6564168b6758eb3623823c4d-d39a870

„Cine nu are bătrâni, să-și cumpere!”

Trăiesc de doi ani printre studenți. M-am molipsit de energie de la ei, pentru că suntem cu toți ca niște particule într-un accelerator. Și ne angajăm la tot felul de activități, pentru că știm că nu ne mulțumim cu puțin și vrem să creștem.

Și iată-mă, printr-o conjunctură cât se poate de favorabilă, am fost hostess al unui stand la o expoziție de joburi pentru ingineri. Și, fiind obișnuită cu târgurile de joburi studențești, așa m-am așteptat să fie și de data asta. Dar nu a fost…
Am dat dovadă de profesionalism în conversația cu oricare dintre oamenii interesați de joburi inginerești. Dar mulți dintre ei nu mai erau demult studenți. Erau oameni de 60 de ani care voiau să se angajeze, oameni ce-mi puteau fi bunici. Cu un nod în gât îmi continuam speech-ul și, probabil strâmtorați sau necăjiți, mulți dintre ei nu mă priveau în ochi, ci stăteau cu capul plecat. Cu un zâmbet pe față, mai mult sau mai puțin optimist, mă-ntrebau: „ce șanse crezi că am eu, domnișoară?”. Le spuneam că niciodată nu știi când apar oportunitățile și le mai spuneam și povestea KFC-ului. De motivație, pentru că nici eu nu credeam în șansele lor. Când le dădeam o speranță și se luminau puțin la față, simțeam cum nodul ăla din gât apasă și mai tare, pentru că și eu credeam la fel ca ei: nu prea au șanse…
Am ajuns acasă cu un gând care mă apasă: avem un relief bogat de înțelepciune, vulcani înalți ce stau să erupă, dar noi nu facem decât să turnăm gheață pe ei. Să mocnească în indiferența noastră. Numai dacă am ști să mai valorificăm viețile astea pe sfârșite, atât cât mai sunt printre noi. Căci oameni proactivi și dornici nu sunt peste tot. Dar noi avem din belșug. Sunt bătrânii care fug de sentimentul de inutilitate, aleargă cât pot de gândul negru ce le paște mințile înțelepte și vor să mai ajute și ei cum știu mai bine.
Ce haită de lupi suntem… Vrem numai carne fragedă iar pe cea-mbătrânită o aruncăm la gunoi. Cică fierbe prea greu, nu devine ușor comestibilă. Așa să fie oare? Mă-ndoiesc.
Anunțuri

4 gânduri despre “Neputință?

  1. Întotdeauna am știut că ai talent în ale scrisului, drăguțo!
    Din păcate, timpul se așterne din ce în ce mai repede, iar generațiile avansează și ele subtil.

      1. Nuuu, fiecare dintre noi are ceva special care ne dă impuls să ne așternem ideile.Eu nu m-aș apuca să scriu, am un amalgam de gânduri adunate și n-aș știi să le separ, dar tu o faci foarte bine ! P.S: Încă mai am eseurile noastre din liceu, de atunci eram talentate :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s